Vasile Mureșan Murivale

Invitat special al ediției inaugurale, Vasile Mureșan Murivale va avea propria lui expoziție de portrete cu scriitori.

Am venit în București cu o valijoară pe care o aveam din copilărie, primită de la Casa de copii din Prundul Bârgăului. Am avut șansa să-l cunosc pe marele Corneliu Baba. Domnia sa i-a spus soției sale, Constanța Baba: „Hai, măi, Țuca, să-l ajutăm pe băiatul acesta, că este din talpa țării!“

La început, prin București stăteam pe la prieteni, în poduri, mansarde și bruma mea de talent o îmbogățeam zilnic cu schițe sau tablouri mici, cu peisaje, crochiuri și portrete. Eram un tânăr care de 8 ani eram la admitere la porțile Universității de Arte. Într-un târziu am continuat studiile la Academia „Luceafărul“, avându-l ca maestru pe pictorul Teodor Moraru. Înainte mai studiasem cu Ernst Schuller, Octavian Stoia, Anton Tănasă, Miron Duca, Vasile Tolan, Grigore Bradea, Vasile Chinschi, Marius Cilievici. Cu maestrul Baba nu am studiat pictura. Mă lăsa să fur meserie și mai ales conduită de pictor artist. Am învățat ce înseamnă să fii generos cu tine și cu ceilalți. Am învățat ce înseamnă continuitatea în artă.

În 1991 am plecat pentru o lună la Paris, orașul care a fermecat generații de artiști. Acolo, pe Rue de Rivoli, m-am întâlnit cu starea de genialitate. M-a prins de mână și mi-a spus să vin acasă și acolo să o produc. Acasă am fost ca o floare rară, crescută greu, lovită, ciuntită, neprotejată, bătută de vând și ploi.
Arareori am fost răsplătit. Cu două premii UAP, un premiu pentru pictură, un premiu internațional la Baugé în Franța și o prezentare ca un star internațional în presa mare americană. The Huffington Post, Herald Tribune, Chronicle din San Francisco, Washington Post, News Today, BBC Indonezia, apoi Euronews și CNN, Lifestyle.

Aici, la noi, unde cultura de masă enterteinmentală acaparase toată plaja, cultura majoră a devenit o cenușăreasă. De 10 ani nu a fost întreținut cum trebuia segmentul artelor vizuale. Artistul azi cel care nu are altceva decât munca sa în atelierul său e muritor de foame, situație în care mă aflu și eu. Noroc cu formele de promovare contemporane, globale, youtube și facebook, unde receptorul de artă poate vedea ce produci creativ zilnic. De mai bine de 10 ani apar anual public în saloane organizate de UAP, care sunt câte 4 pe an. Apoi din doi în doi ani expun public câte o personală. Lucrarea vieții mele ar fi arhiva de artiști care cuprinde un portret antropologic al artistului vizual la 1000 de artiști pe o perioadă de 15 ani în 350000 fotograme. Munca mea de pictor cuprinde în jur de 12 000 lucrări până la 57 ani. În încheiere aș spune vorba lui Caragiale „să fii belestemată, țară imbecilă!“, îți lași artiști muritori de foame.

Azi mâine mor și las un patrimoniu pe care cu siguranță îl veți distruge (Vasile Mureșan Murivale)